Iridologia este o metoda de examinare holistica, a tulburarilor functionale si organice din intreg organismul, plecand de la simpla examinare a ochiului, mai exact a irisului.
Iridologia poate fi utilizata ca o metoda rapida, neinvaziva, fara durere, de screening, examinare a intregului organism, care alaturi de anamneza si alte investigatii poate oferii rapid primele informatii de care medicul are nevoie pentru a stabili in ansmblu starea de sanatate a unor organe precum si unele tulburari metabolice sau functionale ce pot fi vazute cu mult timp inainte de a a se manifesta.
Ochiul, este mai mult decat un organ al vederii, de altfel din timpuri stravechi este mai este numit metaforic si oglinda sufletului.
Cu ajutorul lui, captam radiatiile electromagnetice din spectru vizibil si poate si invizibil, pe care apoi le decodificam in creier, sub forma de culori si informatii, le sintetizam sub forma de imagini, intr-un proces complex, ce ne ajuta in final, alaturi de celelalte simturi, sa relationam cu mediul inconjurator.
Nervul optic fiind legat direct de creier este la randul sau conectat cu toate organele si sistemele corpului, cu toti nervii si celulele.
Determinarea starii de sanatate prin examinarea irisului s-a facut inca din antichitate .
In muzeul egiptean din Cairo, sunt ilustratii ce reprezinta calugari examinand ochii faraonului.
Prima carte scrisa care se pastreaza si in care sunt relatate informatii privind starea organismului prin examinarea irisului s-a numit Cromatica Medica si a fost scrisa de Philippus Meyens in 1670.
Unul dintre primii iridologi ai perioadei moderne, a fost Dr.Ignaz von Peczely. Acesta a observat intamplator,la o bufnita cu piciorul rupt, modificari in structura irisului.Ulterior, printr-o analiza mai atenta, a observat ca aceste modificari s-au schimbat in timp si pe masura vindecarii piciorului. Acest incident la facut pe von Peczely sa considere existenta unei posibile legaturi intre semnele din ochi si starea de sanatate.
Azi acesta metoda este redescoperita si tot mai mult utilizata de catre medici si naturopati din lumea intreaga lume pentru aprecierea starii functionale a organismului, ca metoda de diagnostic neconventional.
Mai mult in iris se poate vedea trecutul patologic dar si unele predispozitii pentru anumite afectiuni. In principiu se urmareste :
-terenul, constitutia
-sistemul nervos
-circulatia sangvina
-zona gastro-intestinala si hepatica
-metabolismul si eventualele tulburari metabolice, genetice sau dobandite
-sistemul glandular endocrin
-toxine
-starea generala a organelor
Tot cu ajutorul iridodiagnosticului, se poate stabili si tipul constitutional, cu amprenta genetica, poate ancestrala, componenta energetica Ynn Yang, precum si zonele din organism unde efortul organismului de a regla, sau a de a mentine o functie, in starea relativa de echilibru este mai mare.
Consider ca organismul isi regleaza ceasul biologic si implicit bioritmurile fiziologice si prin intermediul irisului. Cercetarile stiintifice au confirmat legaturile nervoase care exista intre iris si epifiza, un organ neuroendocrin mai putin studiat si a carui rol este si acela de a regla prin intermediul melatoninei bioritmul circadian somn-vege si probabil si a altor bioritmuri.
Examinarea irisului ne furnizeaza rezultate valoroase asupra a ceea ce se intimpla in organism si ne orienteaza catre depistarea cauzelor posibile ale bolilor, pentru a ghida pacientul catre o anume metoda de tratament.Importanta iridodiagnosticului in medicina preventiva este cu atit mai mare, cu cit depistarea precoce al unor afectiuni de care pacientul nu are cunostiinta, poate schimba conduita terapeutica.
Trebuie spus totusi, ca numai pe baza examinarilor irisului nu trebuie sa se puna neaparat si un diagnostic de boala, chiar daca pe baza experientei iridologului, este posibil de multe ori acest lucru. De aceea mai bine sa consideram iridodiagnosticul ca un test screenig.
Sunt alte investigatii medicale tintite, specifice, care sunt recomandate a fi facute si asta pentru a confirma un diagnostic cu certitudine (de altfel nici medicina moderna nu este perfecta, atunci cand trebuie pus un diagnostic).
Problema este ca de multe ori, aceste investigatii nu sunt unele de rutina, sunt foarte costisitoare si se fac de multe ori intr-un stadiu al bolii destul de avansat, de multe ori prea tarziu, pentru o conduita terapeutica realmente eficienta.
